Club Queen’s

Adresa: Bd. Carol I nr. 36, Iasi
Informatii si Rezervari: 0751 224 444 Citeste tot…

Ce soluţii ai dacă îţi sunt divulgate datele personale pe internet

Ati avut vreodata curiozitatea sa dati o cautare pe internet cu propriul nume? Si, mai ales, ce va faceti daca nu va place ce gasiti? Daca va vorbeste cineva de rau pe vreun forum sau blog, nu trebuie sa stati cu mainile in san.

A ajuns la urgenţe înjunghiată de soţ

O pacientă de 49 de ani din Iaşi a ajuns la Spitalul de Urgenţe “Sfântul Ioan” după ce a fost înjunghiată la nivelul hemitoracelui stâng, în urma unei agresiuni casnice.

10 sfaturi pentru conducerea maşinii pe zăpadă

Cei mai multi dintre noi credem ca stim ce trebuie sa facem cand mergem cu masina pe zapada iarna. Dar sunteti siguri ca stiti si aplicati cele mai importante reguli la sofatul pe timp de iarna?

Vosganian: Găsirea unui candidat independent pentru postul de premier este o misiune imposibilă

Vicepreşedintele PNL Varujan Vosganian a declarat, la Iaşi, că găsirea unui premier independent reprezintă o misiune imposibilă, întrebându-se cine ar veni acum în acest post pentru a se certa cu sindicatele pe tema Codului Muncii sau cu bugetarii pe chestiunea tăierii salariilor.

Kelemen Hunor, noul preşedinte al UDMR - jurnalist, deputat şi ministru al Culturii

Kelemen Hunor, cel care preia de la Marko Bela funcţia de preşedinte al UDMR, este ministrul Culturii în Guvernul Boc şi deputat la al treilea mandat, el fiind, până în 1997, şi redactor la emisiunea în limba maghiară a Radio Cluj.

Etnobotanicele se vând sub eticheta de hrană pentru animale, la Iaşi

Comercianţii nu duc lipsă de imaginaţie când este vorba să înşele vigilenţa organelor de control. La Iaşi, etnobotanicele se vând acum sub eticheta de hrană pentru animale.

A preferat moartea în locul puşcăriei. Un bărbat din Iaşi s-a aruncat de pe bloc

Din moartea pe care si-a ales-o singur au incercat medicii din Iasi sa-l smulga pe un barbat de 51 de ani, care s-a aruncat de pe bloc. Nu mai suporta presiunea unui proces si a ales sa-si ia viata.Oricat s-au luptat medicii pentru el nu l-au putut salva.

Rabla pentru telefoane şi laptopuri: ia-ţi unul nou cu banii de pe cel vechi. Vezi ce preţuri ai!

Ai un mobil mai vechi sau un laptop si vrei sa le schimbi cu unele mai noi, dar nu-ti ajung banii? O solutie ar fi programul buy-back pentru telefoane mobile! Iar aici poti apela chiar la operatorii de telefonie mobila sau la magazinele online de profil. Suma pe care o primesti difera de la caz la caz si tine de starea in care se afla produsul dat la schimb.

“Românii au talent”. Alina şi Cristina, cele două studente cu voci incredibile care se vor lupta cu Iustin Ianău, băiatul care a uimit România

Când Alina Dincă şi Cristina Bondoc au urcat vineri seară pe scenă la “Românii au talent” nu credeau că o vor lăsa pe Andra fără voce.

Vreme geroasă în acest weekend. Vezi aici prognoza pentru următoarele zile

Administraţa Naţională de Meteorologie anunţă că vom avea un sfârşit de săptămână rece, cu ger noaptea local în regiunile extracarpatice şi pe arii mai restrânse în centru.

Spectacol negustoresc pe Uliţa Veche

Zona Halei, în jurul anului 1910. În fundal se văd turlele Bisericii Armene şi turnul şi turlele Mănăstirii Golia.

Însuşirile negustoreşti şi de producători ale multor armeni înlesnindu-le să-şi găsească sălaşul pe plaiuri mai liniştite decât în Moldova, unde se înfruntau, adesea, armiile celor trei imperii (Turcia, Rusia şi Austria), cu timpul, aşezarea lor din Podul Vechi se micşora, de vină fiind probabil şi natalitate mică şi tradiţiile ce nu încurajau înrudirea cu trăitori de alte credinţe. Locul li-l luau, după 1800, evreii, aduşi de boieri pentru a întemeia târguri roditoare pe întinsele lor moşii sau fugiţi de teama silniciilor din Galiţia, unde vieţuiau.

Astfel, pe la 1900 şi mai ales între cele două războaie, uliţa Podul Vechi – numită şi Uliţa Veche, iar după 1911, Costache Negri, în amintirea fostului tribun unionist ce trăise pe aici – era locuită în mare parte de populaţie evreiască, multă – nevoiaşă. Cumpăraseră fostele bolţi armeneşti şi le umpluseră cu ateliere de lemnărie, fierărie, cojocărie, cizmărie şi croitorie, unele dinspre Târgu Cucului fiind slujite de bătrânii croitorii sau peticari imortalizaţi de Octav Băncilă, iar altele de prăvăliaşi cu lucruri vechi, cum se recomanda prin 1911 Avram Riven Mendel, „vândător de vechituri” din Strada Veche numărul 3, cerând Primăriei învoirea să-şi repare locuinţa.

Croitorii de pe uliţă făceau „costum” dintr-o vechitură

Târgul fiind plin de sărăcime şi lipsind locurile de muncă aducătoare de venituri, dughenile „cu haine vechi” dinspre Târgu Cucului, ca şi acelea „second hand” din zilele noastre, erau salvarea multor truditori şi aveau mare dever. Culese din ogrăzile celor bogaţi ori ale celor plecaţi în împărăţia cerului înveliţi doar într-un giulgiu, după canoanele religiei mozaice, sau cumpărate de telalii care cutreierau târgul strigând „Haine vechi!!”, spălate, cusute, ţârâite de bătrâne cu două rânduri de ochelari pe nas, alteori „întoarse”, călcate, parfumate şi puse pe umeraşe, vechiturile păreau ca noi. Fapt pentru care mulţi târgoveţi, împunşi de nevoi, se îmbrăcau toamna, cu bani puţini, în strada Costache Negri, iar primăvara, până începeau lucrul, ca sa aibă de pâine, se dezbrăcau tot acolo, vânzând mai întâi paltonul şi apoi „jăchetul”, jiletca, căciula pentru câţiva leuţi. Nu mai vorbim de studenţii săraci – mai ales de la ţară. Îmbrăcămintea fiind pe vremuri scumpă, motiv pentru care se „întorcea”, când aveau vreo festivitate deosebită, studenţii intrau în asemenea prăvălii, lăsau hainele rărite la coate şi subţiate la genunchi, dădeau diferenţa cuvenită şi plecau înnoiţi. Costumul părăsit, curăţat, reparat, bazonat sau întors, devenea şi el „nou”, aşteptând, pe un umeraş, alt client. Dacă nu aveau bani pentru schimb, vizitau măcar o curăţătorie „rapidă” din preajmă, lepădau „ţoalele” şi vârâţi într-o prostire (cearşaf) răsfoiau nişte reviste până ce meşterul le curăţa la aburi, le usca iute într-o etuvă, după care, împreună cu nevasta, cusătoreasă pricepută, le întrema, eventual le bazona.

De aceea croitorii din strada Costache Negri, foşti croitori celebri pe străzile centrale, în tinereţe, erau socotiţi „artişti ai acului”, putând da alură de „costum” cine ştie cărei vechituri peticite.

Magazinele cu mobilă, de la nr. 23-29

Pe strada Costache Negri existau şi câteva cafenele nevoiaşe, în care iarna, pe viscol, cei „bogaţi” se lăfăiau sorbind, tacticoşi, un ceai sau o cafea citind jurnalele înrămate pe mese, iar cei cu buzunarele goale se încălzeau pe o bancă, într-un colţ, mulţumind stăpânului că-i primeşte şi uneori le dă şi câte o căniţă cu apă fierbinte, numită uncrop, băutura multor târgoveţi de pe vremuri.

În Târgu Cucului fiind Piaţa Muncii unde îşi căutau un rost sute de şomeri, asemenea clienţi erau cu duiumul.

Pe la mijlocul străzii, dincolo de mănăstirea Bărboi, în lanţul de clădiri joase cu numerele 23 – 29, funcţionau câteva „magazine” cu mobilă „nouă şi veche”, de fapt străveche dar „înnoită”, ca acel de la numărul 23 botezat „Aranjamentul modern”, de unde tinerii familişti rostuiau cu câţiva zeci de lei vreun şifonier năpădit de carii, vreo dormeză cu telurile reşapate sau o cornişă pentru perdele, pe care negustorul o meşterea în câteva minute, fericit că vindea ceva făcut de mâna lui.

Strada fiind în preajma Halei, cu vad presupus mare, de-a lungul timpului adăpostise şi câteva firme mai simandicoase, precum aceea de la numărul 28 unde se burica atelierul de „cioplit (sculptat) marmura” al lui Frandini (Franzoni) Giovani, vestind lumea, prin septembrie 1902, că „tocmai” a adus din Italia, marmură de Carrara, granit colorat şi monumente gata făcute („Liberalul”).

La numărul 83 era un atelier de încălţăminte

Într-o frumoasa clădire cu alură elveţiană şi pereţii plini de planuri şi schiţe de construcţii aeriene, de la numărul 6 şi 8, tot pe atunci aştepta clienţii antreprenorul Victor Fara.

Spre celălalt capăt, la numărul 83, încerca să înfrunte criza anilor 1932-33 atelierul de încălţăminte „Picadily”, oferind încălţări „fără moarte”, „turnate pe picioare”, cu două rânduri de tălpi, iar în colţul străzii Pomir, mergătoare spre Hală, la numărul 63, într-o odăiţă cochetă cu flori şi păpuşi, făcea furori, prin 1913, o „mare fabrică de bomboane şi fondante parfumate, plus cofetărie”. Servea „delicioase” prăjituri din ciocolată, concurând vestitele cataifuri ale celebrului Herş Cofetarul, de la numărul 81.

Nici el mai prejos, în capătul celalalt al străzii, la numărul 4, trebăluia prin 1832, nu fără succes, atelierul „Pălăria verde”, unde poftitorii din stirpea bărbătească puteau comanda o pălărie „vânătorească”, cu borul mic şi pană colorată de păun, sau una „scriitoricească”, mare şi umbroasă, din fetru ori din paie de orez.

Îi ţinea hangul cam de vizavi, dintr-o zidire scundă, rămasă din vechime pe colţul străzii ce ducea la Bărboi, o odaie fără firmă cu fereastra plină de relicve ceasorniceşti, ca un muzeu. Era vestită căci în ea se repara orice stricăciune şi trebăluia întreaga familie: bunicul, bunica, feciorul, nora, nepoţii. Toţi, meşteri în tainele maşinăriilor de măsurat timpul, atunci când aveau de-a face cu un ceas năbădăios, făceau consiliu, ca medicii, şi stabileau pricina, schimbau rotiţele ştirbe şi astfel „hârbul” devenea „cronometru”.

La mijlocul uliţei se ascundeau zidurile fostului Han Misir

Pe la mijlocul uliţei, la numărul 41, în dosul unor bolţi cu arcada prăbuşită, se ascundeau, uitate, în anii războiului, zidirile hărtănite ale fostului „Han Misir”, ce purta amintirea străvechiului „Kervan Serai”, locul de popas al caravanelor venite la „Vama Broştenilor”, ruptă din aceea de la Sfântul Lazăr şi aşezată pentru o vreme în preajma Mănăstirii Sfântului Sava (1820). Avea ograda cuprinzătoare cam vizavi de Uliţa Armenească (Strada Armeană), pe unde coboară acum toboganul maşinilor în piaţa subterană şi este uşa Halei centrale.

Stăpânit cândva de căminarul Botez, prin iunie 1841, îl cumpărau fraţii Gheorghe şi Ion Misir, negustori botoşăneni (C. Botez şi A. Pascu, „Prin hanurile Iaşilor”), care îl modernizau şi-l transformau în locantă de categoria I, înzestrându-l cu crivaturi din fier şi punând pe foc vechile paturi din lemn cu mindire – puierniţe de ploşniţe ce mâncau de vii clienţii ospeţiilor de odinioară, transformându-le nopţile în priveghi.

Aşezarea în spatele vechii hale îi aducea sumedenie de clienţi din rândul boiernaşilor provinciali, strânşi la pungă şi mânaţi de treburi la capitală. Ca ospeţia să nu-i coste nimic şi să le şi mai şi rămână parale pentru cumpărături şi o pălărie nevestei, aduceau în trăsură curcani, afumături, brânzeturi, miere, dulceţuri, ceară, ţelină, bunătăţi ce se cumpărau pe dată de negustorii străzii cu întrebarea, incitantă, pe buze: „Aveţi ceva de vânzare?”

La hanuri, pe vremuri, se făceau schimburi băneşti iar negustorii veniţi din alte părţi deschideau expoziţii cu mărfuri ale caravanelor orientale. Fiind departe de ochii zapciilor stăpânirii, luxoasa locantă era şi sediul de întâlnire discretă al tinerilor „bonjurişti” ce doreau primenirea rânduielilor ţării în primăvara anului 1848, nemulţumiţi de cârmuirea avară a domnitorului Mihalache Sturza.

Trecut prin august 1863 de Gh. Misir nepotului Gavril (Gabriel) Ivan Misir, cu vreo 2050 de galbeni, doritor de înnoire, acesta cerea Primăriei dezlegare să repare „şirul de odăi aflătoriu în ograda hanului ce am aice in despărţirea a 4-a precum şi a cârpi acoperişul lor”. Cu toate că „arătatele odăi” erau pe temelii de piatră şi cu pereţii din cărămidă, arhitectul oraşului, C. Kugler, nu învoia repararea acoperişului cu şindrilă „nedemnă de centrul târgului”. („Eforia oraşului Iaşi”)

Trecut în alte mâini, prin 1897 se numea „Otelul Stihi”, după numele noului stăpân G. C. Stihi, care cerea şi el autorizaţie să întremeze acareturile pârjolite de un incendiu, şi-l vindea altui fericit, prin 1906, cu titlul pompos: „Hotelul Stihi”.

Ce s-a mai întâmplat, vom vedea data viitoare.

Ion Mitican

Oraşe înfrăţite cu Iaşul – episodul 7: Esfahan, bijuteria Iranului

Curierul de Iasi continuă seria prezentării oraşelor înfrăţite cu Iaşul. În 1993, municipalitatea ieşeană a semnat un protocol de înfrăţire cu oraşul iranian Esfahan.

Esfahan, bijuteria Iranului

Persia  –  cuvânt  magic,  ce  reflectă  o  istorie  de  peste  4000  de  ani, legende,  artă  şi  arhitectură  ce  impresionează  şi  în  prezent,  dar  şi poveştile  nemuritoare  ale  Şeherezadei  sau  «Aladin  şi  lampa  fermecată»,  «Ali  Baba  şi  cei  40  de  hoţi»,  «Sindbad  Marinarul»  (poveşti  ce  au fost imortalizate  pe  pelicule  de  succes). Republica  Islamică  Iran,  cu  o suprafaţă de 1.629.918 kmp şi o populaţie de peste 64 milioane locuitori, are un relief variat, unde s-au cultivat pentru prima dată piersici, spanac şi lalele, cu oraşe pline de istorie, unele aflate pe celebrul  «drum al mătăsii». Este ţara uneia dintre cele mai vechi şi bogate culturi din lume,  unde a profeţit Zoroastru, unde au creat Omar Khayam şi Havez, Avicenna şi Musaal-Khwarizmi  –  părintele algebrei; persanii şi-au dovedit creativitatea în diverse domenii: de la primele cărămizi la moara de vânt, de la «tar»  - viitoarea chitară  -  la jocul de table sau polo ecvestru; persanii au folosit pentru prima dată alcoolul în medicină, au inventat îngheţata şi vinul, sistemul de taxe şi poştă  («Calea  Regală» de pe timpul lui Darius) şi multe altele.

Oraş străvechi

Esfahan este unul dintre cele mai vechi oraşe din Iran, fiind a treia aşezare urbană ca mărime din ţară. Cu o populaţie de 1.583.609 locuitori, Esfahan se află la 414 kilometri sud de Teheran şi 481 kilometri de Shiraz. Oraşul este atestat documentar de circa 2.500 de ani, fiind capitală a Persiei între anii 1598 şi 1722. De-a lungul timpului, Esfahan s-a aflat la intersecţia drumurilor comerciale şi diplomatice, reprezentând un caleidoscop de limbi, religii şi obiceiuri. Oraşul este cunoscut pentru meşteşugarii săi specialişti în prelucrarea argintului şi metalului. Esfahan este renumit nu numai pentru abundenţa monumentelor istorice, ci şi pentru vegetaţia luxuriantă şi terenurile sale fertile.

Istorie de 1001 de nopţi

În epoca Parţilor, Esfahan a fost centrul şi capitala unei întinse provincii, administrate de către guvernatorii Arsacizi. În perioada Sassanizilor, Esfahan a fost condus de către membrii a şapte familii nobile iraniene. În acele timpuri, Esfahan a devenit o puternică fortăreaţă militară.

Ulterior, oraşul a fost sub ocupaţie arabă până la începutul secolului X d. H. În timpul regimului lui Malekshash Saljooghi, Esfahan a cunoscut din nou o perioadă de înflorire economică, devenind unul dintre cele mai importante oraşe ale lumii. Mongolii vor cuceri oraşul în secolul XIII, masacrând populaţia. Ulterior, Esfahan va reveni la timpurile de prosperitate economică. După ce Shah Abbas I (1587 – 1629) a unificat Persia, acesta a stabilit capitala la Esfahan. Oraşul a uimit lumea întreagă cu bogăţia parcurilor sale, a bibliotecilor şi moscheelor. Persanii au numit oraşul Nisf – e – Jahan, „jumătatea lumii”, legenda spunând că dacă a vedea Esfahanul e ca şi cum ai cunoaşte jumătate din lume.

Esfahan este un oraş al toleranţei religioase, aici coexistând în bună vecinătate credincioşi islamişti şi creştini. În oraş se află treisprezece catedrale creştine, cei mai mulţi dintre enoriaşii lor fiind armeni. Desigur, majoritari sunt credincioşii musulmani, ce pot fi regăsiţi în numeroasele moschei din oraş. Cea mai renumită este Moscheea Jame, aflată în centrul Esfahanului. Tot în centrul oraşului se află Piaţa Imamului, una dintre cele mai mari din lume, având o suprafaţă de circa 80.000 de metri pătraţi.

Învăţământ de prestigiu

Universitatea Tehnică din Esfahan este una dintre cele mai prestigioase institutiţii de învăţământ ingineresc din Iran, fiind proiectată după celebrele modele ale Massachusetts Institute of Technology şi Universitatea Illinois din Chicago. A fost înfiinţată în 1974, iar prima sesiune de admitere a fost organizată în 1977. În prezent, circa 9.000 de studenţi învaţă în amfiteatrele Universităţii. O altă importantă instituţie de învăţământ superior din Esfahan o constituie Universitatea de Ştiinţe Medicale, care reuneşte circa 12.000 de studenţi provenind din toate cele 30 de provincii ale Iranului, dar şi din străinătate. Universitatea din Esfahan este cea mai mare unitate de învăţământ a oraşului, având 16.553 de studenţi ce pot obţine diplome în circa 70 de specializări. Universitatea de Artă îşi desfăşoară cursurile în diverse clădiri istorice din oraş şi afara lui, precum Casa lui David, Sookiaas, Ayyoubi, etc.

Sistem de transport în expansiune

Esfahan este deservit de către un Aeroport Internaţional care asigură curse aeriene interne şi internaţionale către destinaţii din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, inclusiv Dubai şi Damasc.

Metroul din Esfahan se află în construcţie şi include două magistrale în lungime de 43 de kilometri. De departe, cel mai dezvoltat sistem de transport public în comun este asigurat de către autobuze. Esfahan este conectat la trei linii principale de cale ferată: Esfahan – Teheran, Esfahan – Shiraz, Esfahan – Yazd. Căile rutiere ale oraşului au cunoscut o amplă expansiune în ultimul deceniu, administraţia locală încercând totodată să protejeze clădirile istorice ale oraşului. Esfahan este legat de Teheran de o autostradă în lungime de circa 400 de kilometri, alţi 200 de kilometri de autostradă asigurând legătura cu Shiraz.

Impozantul palat Ali Qapu

Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Esfahan este palatul Ali Qapu. Având o înălţime de 48 de metri şi şapte etaje la care se poate ajunge prin intermediul unei scări în spirală. Clădirea a fost construită în secolul al XVII – lea, de către Shah Abbas cel Mare, fiind folosită pentru viaţa de curte a nobililor iranieni şi primirea ambasadorilor. Pictura palatului a fost realizată de către pictorul de curte al şahului, Reza Abbasi, împreună cu ucenicii săi, şi cuprinde motive florale, animale, păsări. Imaginea palatului este inscripţionată pe bancnota iraniană de 20.000 de Riali.

Podurile din Esfahan

Esfahan este renumit în întreaga lume pentru vechimea şi arhitectura podurilor sale. Râul Zayande izvorăşte în Munţii Zagros, traversează Esfahanul de la vest spre est, până în Deşertul Kavir. Podurile ridicate peste Zayande reprezintă adevărate opere de artă arhitectonică. Cel mai vechi pod este Shahrestan, construit în secolul XII. Apoi, Shah Abbas II a construit un alt pod în 1650, numit Khaju, acesta având o lungime de 123 de metri, cu 24 de arcade. Un alt pod celebru este Jubi, acesta fiind iniţial un apeduct ce iriga grădinile din nordul râului. În fine, podul Si – o – Seh, cu o lungime de 295 de metri şi 33 de arcade, a fost construit de către Shah Abbas cel Mare şi unind Esfahan cu suburbiile armene ale oraşului Jolfa.

Casetă:

Esfahan – date statistice:

-         Populaţie: 1. 583. 609 locuitori.

-         Suprafaţă: 106, 179 km pătraţi.

-         Altitudine: 1. 590 metri.

-         Primar: Morteza Saqaeian Nejad.

-         Oraşe înfrăţite: Iaşi (România), Istanbul (Turcia), Kuwait City (Kuwait), Baalbek (Liban), Kuala Lumpur (Malaezia), Barcelona (Spania), Cairo (Egipt), Sankt Petersburg (Rusia).

Precizări în legătură cu adăposturile de noapte ale municipalităţii ieşene

În conformitate cu legislaţia specifică din domeniul asistenţei sociale, Primăria Municipiului Iasi, prin Direcţia de Asistenţă Comunitară aplică o serie de   măsuri de prevenire a fenomenului de marginalizare socială a persoanelor fără adăpost de pe raza municipiului Iaşi.

În acest sens, muncipalitatea ieşeană a fost preocupată permanent de a asigura, în special pe perioada sezonului rece şi pe timp de noapte, cazare tuturor persoanelor fără locuinţă, aflate în stradă. Iniţial, cazarea persoanelor a fost asigurată prin unitatea din Bd. C.A. Rosetti, ulterior număr de locuri disponibile pentru acest grup vulnerabil a fost suplimentat, în prezent existând un număr de 4 adăposturi astfel:

• Centru social de urgenta pentru recuperare si integrare sociala ”C.A. ROSETTI”, cu o capacitate de 60 locuri;
• Adapostul de Noapte din imobilul M2, str.Nicolae Iorga nr.7A, cu o capacitate de 18 locuri;
• Adapostul de Noapte ”MANGERON”, situat in bld. Poitiers nr.41, cu o capacitate de 63 locuri;
• Adăpostul de noapte Canta – cu o capacitate de 32 locuri.

In categoria beneficiarilor serviciilor furnizate prin cele patru unitati mentionate mai sus sunt incluse:

a) persoanele fara adapost, cu domiciliul/resedinta înregistrata în actele de identitate pe raza municipiului Iasi, care indeplinesc cumulativ o serie de conditii: sunt persoane (barbaţi, femei, tineri, varstnici si copii) care nu au locuinta, traiesc in strada, spatii publice (parcuri, scari de bloc, canale, imobile dezafectate sau nelocuite, care nu au acces imediat la o forma de locuire;

b) persoanele fara adapost, fara acte de identitate, identificate in evidentele politiei locale, cu domiciliul/resedinta in muncipiul Iasi.

Pentru a beneficia de cazare temporara în unul din cele patru adaposturi, solicitantii trebuie sa indeplineasca si conditiile privind starea de sanatate (sa prezinte acte medicale doveditoare, cu mentiunea “poate fi integrat in colectivitate”). De asemenea, persoanele solicitante trebuie sa nu se afle intr-o situatie de dependenta fizica (imobilizate la pat, cu boli incurabile, etc.).

In cadrul Centrului Social de urgenta pentru recuperare si integrare socială „C.A. Rosetti”, se desfasoara permanent  activitati privind dezvoltarea deprinderilor de viata independenta/abilitatilor de comunicare in comunitate, iar, dupa caz, consilierea profesionala (in special, instrumentarea dosarului pentru cautarea unui loc de munca, in vederea depunerii la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Iasi), in baza unui plan individualizat de interventie pentru furnizarea de prestatii si servicii sociale.

În perioada sezonului rece, Primăria Municipiului Iaşi, prin Direcţia de Asistenţă Comunitară, în parteneriat cu Poliţia Comunitară Iaşi, întreprinde o serie de acţiuni privind identificarea tuturor persoanelor fără locuinţă de pe raza municipiului Iaşi. În acest sens, pentru persoanele identificate, cu domiciliul în alte localităţi limitrofe judeţului Iaşi, cazarea acestora se acceptă în regim de urgenţă, doar pentru maxim 3 zile, până la informarea autorităţilor locale respective, în vederea luării măsurilor adecvate prin compartimentul/serviciul public de asistenţă socială ( Direcţia de Asistenţă Comunitară Iaşi transmite un referat de anchetă socială şi cu acte doveditoare ).

De la începutul anului 2011, Direcţia de Asistenţă Comunitară din Primăria Municipiului Iaşi a înregistrat un număr de 15 solicitări privind cazarea unor persoane, considerate cazuri sociale, în unul din adăposturile primăriei, solicitări  transmise de spitalele de pe raza Municipiului Iaşi,

Urmare a evaluărilor asistenţilor sociali, s-a constatat că din cele 15 cazuri, 6 sunt cazuri sociale pentru care s-a propus cazarea în adăposturile de noapte ale primăriei, pentru celelalte 9 solicitări fiind recomandată internarea lor într-un centru socio-medical, centre aflate în subordinea Consiliului Judeţean Iaşi, care asigură supraveghere medical permanent.

Menţionăm suplimentar că Primăria Municipiului Iaşi nu are în subordine centre socio-medicale, fiind în imposibilitatea de a caza în adăposturile de noapte persoane care au nevoie de supraveghere permanentă şi de personal medical calificat.

Inovaţia în întreprinderile mici şi mijlocii – o analiză regională

Echipa de specialişti ieşeni din cadrul Proiectului ERMIS, finanţat de Uniunea Europeană în cadrul programului INTERREG IVC, a întocmit o primă analiză despre modul în care este percepută inovaţia în întreprinderile mici şi mijlocii din regiunea de Nord-Est. Datele au fost transmise către partenerul principal – Camera de Comerţ şi Industrie din Nisa (Franţa) – care urmează să le coroboreze cu rezultatele analizelor efectuate de ceilalţi 13 parteneri ai proiectului ERMIS.

Printre avantajele constatate de speciliştii din Iaşi, se regăsesc următoarele concluzii :

• rată de 19,7% din întreprinderile româneşti au fost inovatoare din punct de vedere tehnologic (prin introducerea de noi produse şi servicii sau semmnificativ îmbunătăţite); 13,6% şi-au dovedit spiritul inovator prin implementarea unor noi metode în practica afacerilor, noi tipuri de organizare a locurilor de muncă şi prin metode noi de marketing.
• Una din opt companii a creat un produs nou, una din trei companii a creat un proces nou şi aproape o companie din două a dezvoltat atât produse, cât şi procese noi. În secţiunea non-tehnologică, inovaţiile s-au manifestat în zona marketingului organizaţional.
• Procentul din cifra de afaceri obţinut prin vânzarea de produse inovatoare este la acelaşi nivel cu cel înregistrat de întreprinderile mici şi mijlocii din Uniunea Europeană.
• La nivel regional, ponderea cea mai mare (45,9%) de întreprinderi inovatoare este deţinută de macro-regiunea 2 (incluzând regiunile Nord-Est şi Sud-Est), urmată de macro-regiunea 3 (regiunile Bucureşti-Ilfov şi Sud-Muntenia) cu 34,2%, macro-regiunea 1 (regiunile Centrală şi Nord-Vest) cu 29% şi macro-regiunea 4 (regiunile Sud-Vest şi Vest-Oltenia) cu 22,6%.
• Se manifestă tendinţa în majoritatea companiilor de a investi în maşini, echipamente şi sofware. În regiunea de Nord-Est, 82,02% din total costuri sunt alocaţi pentru această activitate, cu mult peste media naţională – 62,18%

La capitolul dezavantaje, specialiştii au tras următoarele concluzii:

• Cheltuielile de cercetare şi dezvoltare sunt foarte mici.
• România nu performează în creaţie şi în proprietate intelectuală.
• Noile tehnologii vin mai degrabă din importuri sau din investitii străine directe şi mai puţin din efortul local.
• România înregistrează un nivel scăzut de utilizarea a resurselor de informaţii pentru produse inovatoare, furnizate de universităţi şi de alte instituţii de învăţământ superior, precum şi de structurile de cercetare.
• Companiile românesti nu cooperează suficient. Doar 2,7% dintre întreprinderi au cooperat pentru a realiza activităţile inovatoare, partenerii fiind în majoritate covârşitoare furnizori  de echipamente, materiale, componente şi software.

Dintre oportunităţile constatate de specialişti, amintim pe cea care se referă la regiunea de Nord-Est, cea mai mare dintre toate cele 8 regiuni ale României, având un potenţial imens de dezvoltare a infrastructurii, a zonelor rurale, a turismului şi a resurselor umane, prin accesul asigurat de trei aeroporturi internaţionale (Iaşi, Bacău şi Suceava). Totodată, în regiunea de Nord-Est, funcţionează 3 incubatoare de afaceri şi 33 de centre de consiliere. Sunt organizate saloane şi târguri de invenţii care sprijină şi motivează activităţile de inovare.

La capitolul riscuri, specialiştii au constatat:

• Funcţionare ineficientă a parcurilor industriale, deficienţele manifestându-se mai ales la nivel structural.
• Criza economică a dus la o scădere a cheltuielilor pentru cercetare, dezvoltare şi inovare, precum şi la ieşirea din sistem a mai multor firme mici şi mijlocii.
• Lipseşte cultura antreprenorială.
• Regiunea de Nord-Est are cel mai mic PIB din România şi din Uniunea Europeană.
• Caracterul preponderent rural al regiunii, calitate redusă a infrastructurii de transport şi un mediu de afaceri dificil.
• Numărul angajaţilor în cercetare a scăzut.

Rezultatele obţinute de specialiştii din Franţa, după coroborarea datelor de la toţi cei 15 parteneri, vor sta la baza realizării programului de vizite de studiu între parteneri, în următoarea perioadă de activtiăţi din cadrul proiectului ERMIS.

Şedința de dezbatere publică pentru Managementul integrat al deșeurilor

Municipiul Iași, titular, în colaborare cu S.C. SALUBRIS SA Iași în calitate de operator, anunță publicul interesat că în data de 03.03.2011, ora 16 va avea loc la sediul Primăriei Municipiului Iași, în Sala de Consiliu, ședința de dezbatere publică a documentelor de susținere a solicitării de obținere a autorizației integrate de mediu pentru Managementul integrat al deșeurilor în Municipiul Iași.

Informații privind potențialul impact asupra mediului se pot obține la Primăria Municipiului Iași, B-dul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 11, Iași, la Agenția pentru Protecția Mediului Iași, str. Th. Văscăuțeanu, nr. 10 bis, Iași și la Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău, str. Oituz, nr. 23, de luni până vineri între orele 8°° – 14°°.

Observațiile și propunerile publicului se primesc în scris la Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău, până la data de 02.03.2011.

Invitaţie la Prelegerile Ateneului Tătăraşi

Ateneul Tătărasi are plăcerea să vă invite vineri, 25 februarie, ora 17.00 la conferinţa Filmul a murit – Trăiască Filmul. Destinul filmului românesc după 1989, susţinută de regizorul şi actorul Ion Sapdaru, în sala de Expoziţie a Ateneului Tătăraşi.

Prelegerea este deschisă tuturor celor care apreciază filmul românesc de calitate.

Conferinţa este susţinută în cadrul proiectului Prelegerile Ateneului Tătăraşi, iniţiat de director dr. Liviu Brătescu, proiect care se desfăşoară lunar.

Răspunsuri la emisiunea “Audienţă în direct” din 17 februarie 2011

În fiecare joi, de la ora 16, administraţia locală are audienţe în cadrul unei emisiuni de la postul de televiziune local Prima TV Iaşi, emisiune moderată de Petru Frăsilă. Telefonul la care pot suna ieşenii pentru a intra în direct este 0232-294.490.  Sesizările sunt preluate şi discutate în direct în timpul emisiunii, iar problemele care nu vor putea intra în direct sunt preluate şi rezolvate ulterior. În această ediţie prezentăm răspunsuri de interes general la solicitările adresate municipalităţii în timpul emisiunii din 17 februarie 2011, când a fost prezent în emisiune primarul Gheorghe Nichita.

1. Condurache Georgeta – solicită material saditor pentru a pune un gard verde de protecţie în jurul blocului H1 din Tătăraşi, întrucât au anvelopat blocul dar copiii strică plăcile de polistiren, sparg geamurile, etc.

Răspuns: Doamnei Condurache i s-a aprobat solicitarea şi va primi suficient material săditor pentru lucrările de îngrădire.

În perioada 17.02.2011 – 21.02.2011 agenţii de poliţie comunitară au verificat zona blocului H1 din Tătăraşi dar nu au depistat minori care să manifeste un comportament neadecvat. Doamna Condurache a fost îndrumată ca atunci când semnalizează acest comportament să sune la Dispeceratul Poliţei Comunitare, pentru ca o patrulă să intervină în zonă.

1. Alexa Paula – solicită înfiinţarea unei staţii auto care sa deservească traseul 27 în zona Pod Metalurgie.

Răspuns: Propunerea de înfiinţare a unei staţii auto care sa deservească traseul A27, în aceeaşi locaţie cu staţia de tramvai, pe bd. Metalurgiei înainte de pod, sens spre Tătăraşi, va fi analizată în următoarea Comisie Municipală de Circulaţie .

1. Tudose Andrei – solicită asfaltare str. Brădetului din Galata.

Răspuns: Str. Brădetului este în zona versantului Galata, iar în acest moment nu dispune de canalizare. Vom interveni în această etapă cu lucrări cu piatră spartă, imediat ce condiţiile meteo va permite desfăşurarea lucrărilor.

1. Rotaru Cristian – solicită canalizare pe str. Strugurilor.

Răspuns: Extinderea reţelei de canalizare pe str. Strugurilor se va realiza prin proiectul “Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în Judeţul Iaşi”. Este vorba de o lungime de 2840 metri liniari. Implementarea proiectului se face de către ApaVital. Municipiul Iaşi asigură cofinanţarea  investiţiilor. Din informaţiile obţinute de la Apa Vital, momentan lucrările sunt blocate din cauza unor contestaţii la licitaţia de asistenţa de proiect. Conform graficului de implementare al proiectului de mai sus, lucrările din cadrul contractului în care este inclusă şi str. Strugurilor se vor desfăşura în perioada 25.03.2011 – 25.09.2013.

1. Lazăr Corina – solicită amenajarea de copertine în staţiile de transport public în zona CUG şi crearea unui refugiu la staţia din zona rond CUG vechi.

Răspuns: Momentan nu dispunem de fonduri necesare pentru achiţia de copertine, dar pe viitor avem în vedem această investiţie în funcţie de alocaţiile bugetare. În perioada următoare se vor amplasa bănci la staţia din zona rond CUG vechi.

Şoseauna Nicolina se regăseşte în proiectul cu finanţare europeană “Dezvoltare şi rebilitare arteră funcţională Sud”, proiect prin care Şoseaua Nicolina va fi complet modenizată şi reabilitată şi care prevede şi amenajarea refugiilor aferente staţiilor.