Pauza de carte: Leonardo da Vinci de Walter Isaacson

Posted on February 10, 2024

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Niște cărămizi de sute de pagini, format mare, în care stau ascunse viețile unora dintre cei mai interesanți oameni care au trăit vreodată.

Walter Isaacson i-a scris, probabil mai bine ca oricine altcineva, pe Benjamin Franklin, Albert Einstein, Henry Kissinger sau Steve Jobs. Nu mai puțin reușit l-a scris și pe Leonardo da Vinci, acel geniu din Toscana secolelor XV-XVI. Omul care ne-a lăsat, printre atâtea alte miracole, zâmbetul Giocondei, căreia noi, profanii, îi spunem Mona Lisa.

Profesorul Isaacson (șaptezeci și doi de ani) știe să scrie. Menționez amănuntul fiindcă e mai degrabă rar la autorii de biografii. Dar profesorul Isaacson știe. Apropo de asta cartea o gasiti si la libris.

Nu doar munca de documentare impresionantă intrigă la cărțile sale, ci și talentul cu care sunt scrise. Obișnuit să cotrobăie prin viețile unor oameni geniali, Walter Isaacson se îmbogățește și el. Are stil, erudiție, umor.

Cât despre Leonardo da Vinci, povestea lui minunată începe cu norocul de a se fi născut în afara căsătoriei. Dacă s-ar fi născut în cadru legitim, ar fi fost condamnat ca tatăl, bunicul, străbunicul și stră-străbunicul său să urmeze tradiția familiei da Vinci și să ajungă notar.

Din fericire, întâmplarea aceasta fericită a cruțat Toscana de un notar mediocru și i-a dat în schimb probabil cel mai interesant artist și om de știință din toate timpurile.

Căci Leonardo da Vinci acolo a trăit, pe granița aceasta fascinantă care unește artistul de omul de știință.

Genul acesta de oameni sunt de altfel cei despre care Isaacson scrie cel mai bine. Cele mai bune pagini despre Einstein, de pildă, sunt cele despre cum fizicianul cânta la vioară, obosit de întrebările care i se nășteau în cap despre teoria relativității.

Cartea despre Leonardo da Vinci nu se citește într-o amiază, poate că un cititor mai puțin experimentat nu o termină nici într-o lună. Dar are avantajul că nu se mai uită niciodată.