Proceduri corecte de instalare a etanșărilor pentru a evita scurgerile

În spatele oricărui sistem industrial perfect funcțional stă o componentă mică, dar vitală: conexiunea care nu lasă nimic să treacă. De la conducte și pompe până la echipamente de procesare, îmbinările corespunzătoare asigură integritatea instalației. Când sunt instalate corect, previn pierderile și mențin performanța. Când nu, pot genera opriri costisitoare. Merită să descoperim cum se realizează o montare corectă și de ce fiecare detaliu contează mai mult decât pare.

Tipuri de etanșări industriale

Etanșările industriale sunt concepute pentru a izola mediile lichide sau gazoase în zonele unde două suprafețe se întâlnesc. Ele pot fi fabricate din materiale diferite, în funcție de mediul de lucru, presiune și temperatură.

Soluțiile din cauciuc se regăsesc frecvent în echipamentele care operează la presiune mică ori medie. Ele sunt apreciate pentru suplețea și comportamentul stabil în condiții de vibrație. Se montează ușor și oferă o etanșare eficientă în circuite cu apă, aer sau uleiuri. În schimb, mediile fierbinți și substanțele reactive pot degrada cauciucul, provocând deformări și reducând capacitatea de izolare.

O variantă versatilă o pot reprezenta diversele placi de etansare. Se pot decupa în diverse forme și dimensiuni, adaptându-se ușor la flanșe, capace sau alte îmbinări industriale. Cele mai populare plăci sunt realizate din grafit expandat, fibră armată sau PTFE (teflon). Grafitul oferă o excelentă rezistență termică și stabilitate dimensională, în timp ce PTFE-ul este preferat în aplicațiile chimice datorită inerției sale. O placă de etanșare montată corect poate menține integritatea sistemului ani la rând.

Șnururile de etanșare sunt utilizate în special la pompele centrifuge, compresoare sau robineți. Se montează în jurul axului pentru a reduce pierderile de lichid și pentru a împiedica pătrunderea particulelor solide în interior. Pot fi confecționate din grafit, teflon, aramidă sau combinații hibride. Alegerea corectă depinde de tipul de lichid pompat și de viteza de rotație a axului. Modelele de snururi de etansare de calitate, adaptate aplicației, reduc uzura mecanică și prelungesc durata de viață a echipamentului.

Atunci când presiunile sau temperaturile sunt extreme, se folosesc etansari metalice. Ele pot fi simple sau spiralate, iar avantajul principal este rezistența la deformare și durabilitatea ridicată. Se întâlnesc adesea în industria petrochimică, în rafinării sau centrale electrice.

Tehnici de montare și evitarea deformărilor

Pentru o etanșare eficientă, montajul trebuie executat metodic. Suprafața de contact se curăță complet, fără praf, ulei sau coroziune. Etanșarea se alege după măsurători precise, astfel încât să se potrivească perfect între flanșe. În timpul instalării, șuruburile se strâng treptat, în cruce, pentru a evita deformarea. Se evită presiunile excesive și lubrifianții în exces, care pot compromite stabilitatea materialului. La șnururile de etanșare, capetele se taie la 45° și se aliniază corect.

După montaj, sistemul nu se supune brusc la presiune sau temperatură ridicată. O pornire lentă permite adaptarea materialului. Controlul vizual final garantează o instalare sigură și durabilă, evitând scurgerile sau deteriorările ulterioare. Se ține cont de dilatarea termică diferențiată a materialelor. Datorită schimbărilor de temperatură (dilatare/contracție) și presiune (încărcare), etanșarea se poate modifica în timp. De aceea, astfel de modificări impun restrângeri sau ajustări pentru menținerea performanței și prevenirea scurgerilor.

Testarea etanșeității după instalare

După finalizarea montajului, testarea este etapa care confirmă calitatea lucrării. Ignorarea acestei faze poate duce la surprize neplăcute în timpul exploatării. Testarea etanșeității trebuie realizată sistematic, conform procedurilor de siguranță.

Metode de testare

Una dintre cele mai utilizate metode este testul hidrostatic. Se introduce apă sub presiune în sistem, iar etanșările sunt observate pentru a depista eventuale scurgeri. Este o metodă sigură, deoarece apa nu este inflamabilă și permite o vizualizare clară a defectelor.

O altă metodă este testul pneumatic, care folosește aer comprimat. Aceasta este potrivită pentru echipamente unde utilizarea apei nu este posibilă, însă implică un risc mai mare, deoarece aerul comprimat stochează energie. Testul trebuie efectuat cu prudență, la presiuni controlate, și doar de personal instruit.

Monitorizarea presiunii

Presiunea trebuie menținută constant un anumit timp pentru a observa variațiile. Dacă presiunea scade, înseamnă că există o pierdere. În paralel, se poate aplica o soluție cu săpun pe îmbinări pentru a detecta eventualele bule de aer.

Verificarea temperaturii și a comportamentului materialului

În timpul testelor, este important să se observe și modul în care etanșările reacționează la schimbările de temperatură. Unele materiale se dilată ușor, iar altele își pierd parțial elasticitatea. O evaluare atentă permite ajustări înainte de intrarea în regim permanent.

Documentarea rezultatelor

Toate valorile măsurate trebuie notate: presiunea inițială, durata testului, variațiile și observațiile. Aceste date pot fi utile pentru întreținerile viitoare și pentru urmărirea comportamentului etanșărilor în timp.

Dacă o singură picătură de lichid îți poate da peste cap întreaga zi, atunci știi cât de important e un montaj atent. Poate părea un detaliu minor, dar de el depinde liniștea operatorului și a sistemului întreg. Verifică o dată în plus, strânge o dată mai bine și pornește cu încredere. În fond, cine vrea să audă cuvintele „iar curge ceva”?

Aboneaza-te la newsletterul orasului Iasi / Urmărește canalul de știri Iași4u.ro pe WhatsApp