În ultima perioadă, vedem tot mai clar o tendință: companii aeriene românești care își cresc flotele, adaugă rute și livrează capacitate acolo unde există cerere reală. Este o dezvoltare bazată pe investiții și pe o strategie mai atentă la piață decât am fost obișnuiți în trecut, precizat Marius Popescu, fondatorul Asociației Companiilor Aeriene Românești ”Carpathia”.
Astfel vă dăm câteva exemple:
Animawings
Are o flotă de 4 avioane Airbus în prezent, cu al cincilea programat să intre în operare în următoarele luni. Rețeaua pentru vara 2026 cuprinde destinații precum Paris, Stockholm, Istanbul, Praga, Sofia, Larnaca, Tel Aviv, dar și conectivitate internă: Iași, Oradea, Cluj, Timișoara, Suceava. Alegerea unei flote uniforme (doar aeronave Airbus) înseamnă uniformizare, commonality la mentenanță și training, eficiență în turnaround și un control mai bun al utilizării zilnice (prin block hours-urile pe care le fac).
DAN AIR
Are acum înregistrate 3 aeronave Airbus și pregătește un salt. Nu spun mai multe, dar sunt planuri mari. Rutele operate arată trecerea de la zboruri oportunistice la un plan coerent, cu accent pe city-pairs unde cererea românească este solidă. Dacă mențin un load factor ridicat și optimizează Cost per Available Seat Kilometer, pot accelera dezvoltarea rapid.
FLYYO
Operator românesc mai puțin cunoscut publicului larg, dar prezent activ în piața internațională. Flotă lor cuprinde acum 3 Airbus-uri, operare în regim ACMI (Aircraft, Crew, Maintenance, Insurance), adică pachet complet de închiriere. Zboară preponderent din și spre Tel Aviv, conectând orașul cu alte destinații. Modelul ACMI aduce flexibilitate și cash-flow constant, fiind foarte căutat în vârfurile de sezon.
Legend Airlines
Un alt exemplu de poziționare diferită: deține Airbus A340, adică ”avioane mari”, widebody capabil de zboruri lung-curier. În prezent, operează în regim ACMI pentru companii din Tunisia și Algeria și se află în proces de extindere a flotei cu noi aeronave Airbus. România are, astfel, un operator cu capacități long-haul (pe lângă HiSky care are în flotă doar un singur avion capabil de zboruri lungi), un avantaj rar în regiune, dar care deocamdată nu operează din țara noastră. Aici ar fi nevoie ca cineva să intervină și să creeze premise pentru o utilizare directă a acestei capabilități.
Partea mai puțin luminoasă rămâne infrastructura. Otopeni nu reușește să țină pasul: sloturile sunt limitate, serviciile de ground handling neuniforme, timpii la securitate și la bagaje creează frustrare. În plus, low-costul reprezintă aproximativ 60% din trafic. Practic, unii l-au numit deja „un aeroport low-cost”. Este un segment important, dar mixul e dezechilibrat pentru un aeroport de capitală. Avem nevoie de mai multe zboruri hub-to-hub, de companii hibride și de pregătirea terenului pentru long-haul regulat.

Aviația românească evoluează prin acești operatori români (AnimaWings, DANAIR, FLYYO și Legend Airlines), companii care cresc, diversifică și aduc noi standarde. În jurul lor se conturează un ecosistem mai matur, cu potențial să facă România relevantă în regiune, nu doar dependentă de low-cost.

























