Locul în care se petrec nopțile de alăptare din primele luni merită gândit înainte de naștere

La trei dimineața, într-un apartament din Iași, lumina din camera copilului e ținută cât mai slabă, ca să nu-l trezească de tot, în timp ce mama caută din nou poziția în care brațul nu amorțește după zece minute. Patul e prea moale pentru spate, scaunul de la birou n-are unde să sprijine cotul, iar canapeaua din sufragerie e prea departe de pătuț și de lampa de veghe. Scena se repetă de câteva ori pe noapte în primele luni, și cu cât oboseala se adună, cu atât fiecare mic confort cântărește mai mult.

Din acest motiv, mulți părinți își amenajează, încă din ultimele săptămâni de sarcină, un colț de alăptare în camera copilului, amenajat de obicei în jurul unui fotoliu balansoar. Alegerea lui se sprijină pe câteva repere practice, pe care merită să le verifice și partenerul, care va petrece și el destule nopți în același fotoliu, cu biberonul în mână sau cu bebelușul adormit pe piept.

Cotierele și spătarul preiau greutatea brațelor

Un bebeluș de câteva luni pare ușor, însă ținut în brațe o jumătate de oră, de mai multe ori pe noapte, greutatea lui se mută în umeri și în ceafă, așa că cotierele capitonate, pe care antebrațul se poate sprijini, preiau o parte din efort. Înălțimea lor trebuie să permită sprijinul cotului fără ca umărul să se ridice, iar o pernă de alăptare așezată în poală ridică bebelușul exact cât lipsește. Spătarul înalt are și el rolul lui, pentru că o mamă obosită ațipește uneori în fotoliu cu copilul adormit în brațe, iar dacă spătarul susține capul și umerii, aceste minute nu mai lasă gâtul înțepenit.

Șezutul trebuie să fie suficient de lat încât să încapă și perna de alăptare, iar adâncimea lui să lase spatele lipit de spătar, cu picioarele îndoite firesc peste marginea pernei. Tapițeria moale, din catifea sau din țesătură cu aspect de in, e mai plăcută decât lemnul gol, însă trebuie să suporte și urmele inevitabile de lapte, așa că un material care se curăță ușor cu o lavetă umedă e mai potrivit decât unul delicat.

Balansul blând și picioarele ridicate

Mulți părinți descoperă repede că legănatul înainte-înapoi îl ajută pe copil să adoarmă, iar pentru mama care alăptează balansul are și avantajul că poate fi controlat cu vârful picioarelor, fără să miște brațele. Un balans cu unghi limitat, de câteva grade, e preferabil unuia amplu, fiindcă nu sperie copilul și nu cere efort pentru oprire, iar picioarele balansoarului trebuie să ruleze fără scârțâit pe parchet, ceea ce se verifică încă din prima zi, cu camera în liniște.

Suportul pentru picioare sau taburetul ridică genunchii și ajută la o poziție mai relaxată a spatelui în timpul alăptării, iar la unele modele el se reglează pe mai multe trepte, astfel încât poate fi coborât pentru citit și ridicat pentru odihnă.

Între modelele de fotolii balansoar tapițate gândite pentru camera copilului se găsesc unele care adună aceste detalii în aceeași piesă, iar tocmai specificațiile lor arată cât de diferit poate fi rezolvată aceeași nevoie.

Trei balansoare pentru camera copilului, unul lângă altul

Unul dintre balansoarele HOMCOM este descris chiar ca fotoliu de alăptare și are 67 x 110 x 91 cm, cu un șezut de 55,5 x 51,5 cm, aflat la 43 cm de podea, spătar de 72 cm, suport pentru picioare reglabil în 5 poziții și un balans limitat la maximum 15 grade. Are o pernă de 58 x 27 cm și un buzunar lateral care suportă 5 kg, util pentru telefon, lavete și o sticlă cu apă, iar structura din mesteacăn și oțel suportă până la 120 kg.

Un alt balansoar, tapițat în catifea, are 65 x 70 x 96 cm, un șezut de 50 x 53 cm, gros de 10,5 cm și aflat la 44 cm de podea, picioare din lemn masiv de hevea și o greutate maximă admisă de 150 kg. Un al treilea model, de 64 x 89 x 90 cm, se livrează cu un taburet de 45 x 37 x 31 cm, are picioare din fag, cadru din oțel și suportă 130 kg, fiind prezentat de producător ca loc pentru alăptarea sau hrănirea bebelușului, dar și pentru citit.

Diferențele dintre ele se simt mai ales în felul în care sunt sprijinite picioarele, pentru că suportul reglabil din primul model rămâne prins de fotoliu și urmează balansul, pe când taburetul celui de-al treilea stă separat și poate fi mutat lângă pat sau lângă masa de înfășat atunci când nu e nevoie de el. Modelul din catifea, fără suport pentru picioare, compensează prin șezutul mai gros și prin greutatea maximă mai mare, iar pentru părinții înalți sau pentru tații care vor să adoarmă copilul pe piept contează tocmai această rezervă. Oricare ar fi alegerea, fotoliul se montează și se încearcă cu câteva săptămâni înainte de termen, când mai e timp pentru o cheie strânsă în plus sau pentru o pâslă lipită sub picioare.

Colțul din jurul fotoliului se completează cu puține obiecte, alese tot pentru nopți: o lampă cu lumină caldă și slabă, care se aprinde fără să te ridici, o măsuță joasă pentru apă și pentru scutecele de schimb, o pătură subțire pentru serile reci și, acolo unde camera e mică, un loc liber de câțiva zeci de centimetri în spatele balansoarului, ca acesta să nu lovească peretele sau pătuțul la fiecare mișcare.

După primul an, când alăptarea se rărește și nopțile devin mai liniștite, fotoliul rămâne de obicei în aceeași cameră, unde devine locul poveștilor de seară, iar copilul care a adormit cândva în brațele mamei pe acel balansoar ajunge să se cuibărească singur în el, cu o carte cu poze, în timp ce un părinte citește cu voce tare de pe marginea patului.

Sursa foto: Magnific.com

Aboneaza-te la newsletterul orasului Iasi / Urmărește canalul de știri Iași4u.ro pe WhatsApp