Curierul de Iasi continuă seria prezentării oraşelor înfrăţite cu Iaşul. În 1993, municipalitatea ieşeană a semnat un protocol de înfrăţire cu oraşul iranian Esfahan.
Esfahan, bijuteria Iranului
Persia – cuvânt magic, ce reflectă o istorie de peste 4000 de ani, legende, artă şi arhitectură ce impresionează şi în prezent, dar şi poveştile nemuritoare ale Şeherezadei sau «Aladin şi lampa fermecată», «Ali Baba şi cei 40 de hoţi», «Sindbad Marinarul» (poveşti ce au fost imortalizate pe pelicule de succes). Republica Islamică Iran, cu o suprafaţă de 1.629.918 kmp şi o populaţie de peste 64 milioane locuitori, are un relief variat, unde s-au cultivat pentru prima dată piersici, spanac şi lalele, cu oraşe pline de istorie, unele aflate pe celebrul «drum al mătăsii». Este ţara uneia dintre cele mai vechi şi bogate culturi din lume, unde a profeţit Zoroastru, unde au creat Omar Khayam şi Havez, Avicenna şi Musaal-Khwarizmi – părintele algebrei; persanii şi-au dovedit creativitatea în diverse domenii: de la primele cărămizi la moara de vânt, de la «tar» – viitoarea chitară – la jocul de table sau polo ecvestru; persanii au folosit pentru prima dată alcoolul în medicină, au inventat îngheţata şi vinul, sistemul de taxe şi poştă («Calea Regală» de pe timpul lui Darius) şi multe altele.
Oraş străvechi
Esfahan este unul dintre cele mai vechi oraşe din Iran, fiind a treia aşezare urbană ca mărime din ţară. Cu o populaţie de 1.583.609 locuitori, Esfahan se află la 414 kilometri sud de Teheran şi 481 kilometri de Shiraz. Oraşul este atestat documentar de circa 2.500 de ani, fiind capitală a Persiei între anii 1598 şi 1722. De-a lungul timpului, Esfahan s-a aflat la intersecţia drumurilor comerciale şi diplomatice, reprezentând un caleidoscop de limbi, religii şi obiceiuri. Oraşul este cunoscut pentru meşteşugarii săi specialişti în prelucrarea argintului şi metalului. Esfahan este renumit nu numai pentru abundenţa monumentelor istorice, ci şi pentru vegetaţia luxuriantă şi terenurile sale fertile.
Istorie de 1001 de nopţi
În epoca Parţilor, Esfahan a fost centrul şi capitala unei întinse provincii, administrate de către guvernatorii Arsacizi. În perioada Sassanizilor, Esfahan a fost condus de către membrii a şapte familii nobile iraniene. În acele timpuri, Esfahan a devenit o puternică fortăreaţă militară.
Ulterior, oraşul a fost sub ocupaţie arabă până la începutul secolului X d. H. În timpul regimului lui Malekshash Saljooghi, Esfahan a cunoscut din nou o perioadă de înflorire economică, devenind unul dintre cele mai importante oraşe ale lumii. Mongolii vor cuceri oraşul în secolul XIII, masacrând populaţia. Ulterior, Esfahan va reveni la timpurile de prosperitate economică. După ce Shah Abbas I (1587 – 1629) a unificat Persia, acesta a stabilit capitala la Esfahan. Oraşul a uimit lumea întreagă cu bogăţia parcurilor sale, a bibliotecilor şi moscheelor. Persanii au numit oraşul Nisf – e – Jahan, „jumătatea lumii”, legenda spunând că dacă a vedea Esfahanul e ca şi cum ai cunoaşte jumătate din lume.
Esfahan este un oraş al toleranţei religioase, aici coexistând în bună vecinătate credincioşi islamişti şi creştini. În oraş se află treisprezece catedrale creştine, cei mai mulţi dintre enoriaşii lor fiind armeni. Desigur, majoritari sunt credincioşii musulmani, ce pot fi regăsiţi în numeroasele moschei din oraş. Cea mai renumită este Moscheea Jame, aflată în centrul Esfahanului. Tot în centrul oraşului se află Piaţa Imamului, una dintre cele mai mari din lume, având o suprafaţă de circa 80.000 de metri pătraţi.
Învăţământ de prestigiu
Universitatea Tehnică din Esfahan este una dintre cele mai prestigioase institutiţii de învăţământ ingineresc din Iran, fiind proiectată după celebrele modele ale Massachusetts Institute of Technology şi Universitatea Illinois din Chicago. A fost înfiinţată în 1974, iar prima sesiune de admitere a fost organizată în 1977. În prezent, circa 9.000 de studenţi învaţă în amfiteatrele Universităţii. O altă importantă instituţie de învăţământ superior din Esfahan o constituie Universitatea de Ştiinţe Medicale, care reuneşte circa 12.000 de studenţi provenind din toate cele 30 de provincii ale Iranului, dar şi din străinătate. Universitatea din Esfahan este cea mai mare unitate de învăţământ a oraşului, având 16.553 de studenţi ce pot obţine diplome în circa 70 de specializări. Universitatea de Artă îşi desfăşoară cursurile în diverse clădiri istorice din oraş şi afara lui, precum Casa lui David, Sookiaas, Ayyoubi, etc.
Sistem de transport în expansiune
Esfahan este deservit de către un Aeroport Internaţional care asigură curse aeriene interne şi internaţionale către destinaţii din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, inclusiv Dubai şi Damasc.
Metroul din Esfahan se află în construcţie şi include două magistrale în lungime de 43 de kilometri. De departe, cel mai dezvoltat sistem de transport public în comun este asigurat de către autobuze. Esfahan este conectat la trei linii principale de cale ferată: Esfahan – Teheran, Esfahan – Shiraz, Esfahan – Yazd. Căile rutiere ale oraşului au cunoscut o amplă expansiune în ultimul deceniu, administraţia locală încercând totodată să protejeze clădirile istorice ale oraşului. Esfahan este legat de Teheran de o autostradă în lungime de circa 400 de kilometri, alţi 200 de kilometri de autostradă asigurând legătura cu Shiraz.
Impozantul palat Ali Qapu
Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Esfahan este palatul Ali Qapu. Având o înălţime de 48 de metri şi şapte etaje la care se poate ajunge prin intermediul unei scări în spirală. Clădirea a fost construită în secolul al XVII – lea, de către Shah Abbas cel Mare, fiind folosită pentru viaţa de curte a nobililor iranieni şi primirea ambasadorilor. Pictura palatului a fost realizată de către pictorul de curte al şahului, Reza Abbasi, împreună cu ucenicii săi, şi cuprinde motive florale, animale, păsări. Imaginea palatului este inscripţionată pe bancnota iraniană de 20.000 de Riali.
Podurile din Esfahan
Esfahan este renumit în întreaga lume pentru vechimea şi arhitectura podurilor sale. Râul Zayande izvorăşte în Munţii Zagros, traversează Esfahanul de la vest spre est, până în Deşertul Kavir. Podurile ridicate peste Zayande reprezintă adevărate opere de artă arhitectonică. Cel mai vechi pod este Shahrestan, construit în secolul XII. Apoi, Shah Abbas II a construit un alt pod în 1650, numit Khaju, acesta având o lungime de 123 de metri, cu 24 de arcade. Un alt pod celebru este Jubi, acesta fiind iniţial un apeduct ce iriga grădinile din nordul râului. În fine, podul Si – o – Seh, cu o lungime de 295 de metri şi 33 de arcade, a fost construit de către Shah Abbas cel Mare şi unind Esfahan cu suburbiile armene ale oraşului Jolfa.
Casetă:
Esfahan – date statistice:
– Populaţie: 1. 583. 609 locuitori.
– Suprafaţă: 106, 179 km pătraţi.
– Altitudine: 1. 590 metri.
– Primar: Morteza Saqaeian Nejad.
– Oraşe înfrăţite: Iaşi (România), Istanbul (Turcia), Kuwait City (Kuwait), Baalbek (Liban), Kuala Lumpur (Malaezia), Barcelona (Spania), Cairo (Egipt), Sankt Petersburg (Rusia).