tractoare iasi
Diverse

Weider Gym: Cum iau nastere campionii

Totul a început in anii 1960, în adolescență. Eram foarte slab, dar eram atras către sporturile de forță.  M-am dus mai întâi la lupte, împreună cu colegul meu de bancă din liceu, dar am renunțat după ceva vreme.

Apoi, l-am rugat pe profesorul nostru de educație fizică să ne îndrume spre un alt sport, iar acesta ne-a trimis la secția de haltere a Clubului Sportiv Universitar Iași unde antrenor era profesorul Enrich Goldhagen. Acesta era matematician, dar era și pasionat de haltere. După circa un an, am participat la primul nostru concurs, unul județean, și amândoi ne-am câștigat categoriile de greutate atât la juniori mici (având 16 ani), cât și la junior mari. Rezultatele concursului au fost publicate în ziarul local și așa a aflat diriginta noastră că noi practicam un sport de performanță. Urmarea a fost că le-a chemat pe mamele noastre la școală pentru a le determina să nu ne mai lase la antrenamente, motivând că sportul ne ocupă din timpul pentru învățatură.

Eram îndrăgostit de haltere și nu am vrut să renunț, așa că am ajuns la un compromis cu mama mea, adică să merg numai o data pe săptămână la antrenamente. Aceasta a făcut ca anul următor, la concursul județean să fiu învins de către un băiat de la un alt club. Dar, mai rău, la ultima încercare de la ultima probă, cea de aruncat, încercând să-l egalez la total, m-am accidentat la spate, ceea ce  făcut ca medicul să-mi interzică să mai practic acest sport.

Într-o vacanță de vară la bunici, la Vaslui, mergând la scăldat cu băieții din mahala (termen local folosit la acea vreme pentru a desemna o zonă dintr-un oraș), am cunoscut un tânăr, cu vreo doi-trei ani mai mare ca mine și al cărui fizic m-a impresionat prin musculatura sa. L-am întrebat cum a reușit să-și modeleze corpul și mi-a spus că face culturism. M-a dus la el acasă și mi-a arătat “instrumentele” cu care se antrena: o halteră, două gantere improvizate din niște roți și un scripete atârnat de o creangă a unui copac. Dar, cel mai important, mi-a arătat un curs de culturism pentru începători al lui Joe Weider, în limba italiană, după care se antrena. Mi-a împrumutat acel curs pentru câteva zile și l-am copiat pe un caiet. La terminarea vacanței, când am ajuns înapoi acasă, l-am rugat pe tatăl meu să-mi facă o halteră și două gantere reglabile, cu discuri. Mi le-a făcut la el la serviciu și așa m-am apucat de antrenamente într-o încăpere de 1,80 m x 5,00 m de la parterul blocului în care locuiam și destinată păstrării bicicletelor, dar care ne fusese dată tinerilor drept club în care să ne adunăm ca să jucăm șah, table sau cărți și să nu facem gălăgie pe casa scărilor. Tracțiunile le făceam la bătătorul pentru covoare de pe terasa blocului. Cu timpul, mi s-au alăturat câțiva prieteni la antrenamente, ceea ce a făcut ca acea mica încăpere să devină prima sală de culturism din zona Moldovei. În 1970, am primit din Germania prima revistă adevărată de culturism, Athletik Sportjournal, care-l avea pe copertă pe Jim Haislop, Mr. Universe, iar in interior erau o grămadă de poze cu Arnold Schwarzenegger, Franco Columbu, Frank Zane, Serge Nubret și alți culturiști de top din America și Europa, o sursă de inspirație și motivare în antrenamente. Am reușit să fac un abonament trimițând timbre românești la schimb.

Am intrat la facultatea de arhitectură și, în pofida faptului că timpul liber îmi era foarte limitat, reușeam să-mi continui antrenamentele. Când eram în anul II, mi-am zis că trebuie să depășesc greutățile cu care lucram în mica sală de la bloc, așa că m-am dus la sala de haltere a Clubului Sportiv Școlar Unirea unde antrenor era un fost coleg de la haltere, Grigore Tofan, mai în vârstă cu vreo zece ani decât mine, și care mi-a dat voie să mă antrenez acolo, în sală având câteva haltere olimpice rusești, suporți pentru genuflexiuni și o bancă de împins culcat adevărată.

Printre cei care făceau antrenamente de haltere la “Unirea” era și Florin Vezeteu, care avea vreo 17 ani, și care a fost atras de ceea ce făceam eu mai mult decât de haltere, așa că în scurt timp mi-a devenit partener de antrenament și prieten foarte bun.

După un timp, ni s-a alăturat și Relu Țâmboi, cel care mă învinsese în concursul de haltere la care mă accidentasem. Pentru că ajunseserăm să arătăm destul de bine, în 1975, Grigore Tofan ne-a luat la un concurs de “testare”, Cupa 30 Decembrie, la Cluj-Napoca. În vremea aceea, erau puțini culturiști în țară, iar concursurile aveau un caracter neoficial, demonstrativ, fiind organizate după concursurile de haltere, oficiale. La acel concurs avea loc și o competiție de powerlifting, la fel de neoficială ca și cea de culturism, și la care probele erau de genuflexiuni, împins din culcat și tracțiuni la bară. La aceste concursuri de culturism și powerlifting participau atât cei circa 15-20 de culturiști care erau în țară la acea vreme, cât și unii halterofili care arătau mai bine.

În 1978, am apelat la directorul Administrației Bazelor Sportive din Iași pentru a ne da un spațiu pentru a deschide o sală de culturism. Acesta era tatăl unui coleg de facultate și bun prieten, așa că am găsit înțelegere și ni s-a oferit un spațiu de circa 100 mp în cadrul Sălii Polivalente. Florin Vezeteu a fost chiar angajat ca instructor cu normă întreagă, eu având serviciu la un institut de proiectare. Utilarea sălii s-a făcut cu aparate construite de noi după modelul celor din fotografiile de prin revistele primite din Germania, iar mai apoi din Canada, de la Federația Internațională de Culturism (IFBB), și din Anglia. Astfel a apărut prima sală de culturism și fitness din zona Moldovei deschisă publicului. Am avut chiar și o grupă de fitness pentru femei, probabil premieră națională.

În timp, pe măsură ce elevii noștri făceau progrese, Florin Vezeteu a reușit să încropească și o mica echipă de culturiști care să participe la competițiile care începuseră să se înmulțească prin țară, echipă pe care a reușit să o afilieze la Asociația Sportivă CFR Iași.

După câțiva ani, am fost solicitat de doi prieteni, Radu Precul și Didi Grigoriu, să-i ajut cu cunoștințele mele și să mă legitimez la sala lor pe care o deschiseseră la Combinatul de Fibre Sintetice din Iași.

Anii 1980 au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă a culturismului în Romania. Au apărut nenumărate săli, s-a înmulțit numărul concursurilor, iar culturismul a căpătat un statut oficial formându-se o comisie specială în cadrul Federației Române de Haltere. De altfel, aceasta din urmă și-a modificat denumirea în Federația Română de Haltere și Culturism.

În aceiași ani, am alternat participarea ca sportiv la câteva campionate naționale cu cea de oficial, ca arbitru, și de organizator de competiții de culturism și powerlifting alături de Florin Vezeteu și Didi Grigoriu. Au fost organizate în Iași un număr mare de concursuri zonale, Cupa Unirii și două finale de Campionat Național de seniori, în 1989 și 1996.

Spre sfârșitul anilor ’80, am deschis o nouă sală de culturism, de această dată singur, la Clubul Sportiv Școlar Unirea, cu aparatură confecționată de mine cu ajutorul unor prieteni, sală care a funcționat până în anul 1990.

În ianuarie 1990, am participat la Adunarea Generală a Culturiștilor din Romania care a hotărât separarea de Federația de Haltere și înființarea Federației Romane de Culturism și Fitness. Timp de mai mulți ani am facut parte din Biroul Federal și am arbitrat la competiții.

În 1991, am făcut parte din prima promoție de antrenori de culturism și fitness de la Academia de Educație Fizica și Sport din București.

Cel mai cunoscut culturist pe care l-am antrenat (neoficial) a fost multiplul campion național și campion mondial Petru Ciorbă.

Schimbarea regimului din România mi-a oferit posibilitatea de a transpune în viață un vis, acela de a edita o revista de culturism și fitness, și de valorifica cunoștințele și materialele acumulate în mai bine de 20 de ani în acest domeniu. Cu un capital de 1.000 de dolari, adunați din proiectarea unor case, am pornit la drum în 1994 și am tipărit primul număr al revistei Culturism Magazin.

Revista s-a bucurat de un succes neașteptat, vânzându-se în proporție de peste 90%. La fiecare două apariții aduceam o îmbunătățire în ceea ce privește calitatea. Tirajul a crescut de asemenea, iar după numai un an am renunțat la serviciul pe care îl aveam și am decis să mă dedic în totalitate micii afaceri. De un mare ajutor mi-a fost acordul dat de către dl. Ben Weider de a prelua gratuit materiale din revistele FLEX și MUSCLE & FITNESS editate de fratele său Joe în Statele Unite ale Americii.

Datorită îmbunătățirii calității tiparului și a hârtiei am obținut aprobarea de a folosi numele FLEX pentru revistă, aceasta devenind ediția în limba română a revistei americane, dar cu materiale selectate și din Muscle & Fitness.

În 1996, la Constanța, au fost organizate Campionatele Europene de Culturism și Fitness pentru seniori care s-au bucurat și de prezența d-lui Ben Weider care venise în România și pentru a-și lansa cartea “Uciderea lui Napoleon.” Întâlnirea cu președintele IFBB a fost nu numai o onoare deosebită de a cunoaște personal un simbol al sportului nostru, o mare personalitate internațională (doctor honoris causa al mai multor universități, distins cu nenumărate titluri onorifice printre care Legiunea de Onoare a Franței, nominalizat la premiul Nobel pentru pace ș.a.m.d.), ci și oportunitatea de a deveni distribuitor al suplimentelor nutritive Weider în Romania în urma unei discuții cu domnia sa.

Datorită condițiilor materiale din Romania anilor ’90, începutul afacerii cu suplimente a fost modest, dar vânzările au crescut constant, firma noastră ajungând acum la o cifra de afaceri anuală de aproape două milioane de Euro.

În paralel cu afacerea am condus Clubul Sportiv FLEX, cu sala de antrenament închiriată la Sala Polivalentă, club care a creat numeroși campioni naționali.

Radu, fiul meu, a crescut printre culturiști și chiar a și concurat la câteva campionate naționale pentru juniori obținând două medalii de bronz. A mai participat și la câteva competiții de powerlifting obținând rezultate notabile la proba de împins culcat. Încă din timpul facultății (este absolvent de mecanică auto cu masterat în siguranța rutieră al Politehnicii din Iași) s-a implicat în afacerea familiei, în prezent fiind asociat și director de marketing.

WEIDER GYM este împlinirea visului de a avea propria noastră sală de culturism și fitness, dar și încununarea unei vieți dedicate sportului. Iar această realizare nu ar fi fost posibilă fără ajutorul și mentoratul lui Ben Weider, și fără oportunitatea de a folosi fondurile Uniunii Europene puse la dispoziția întreprinzătorilor români. Contribuția Uniunii Europene la realizarea acestei investiții a fost de un million de Euro.

Weider Gym Iasi
Adresa: Nicolae Costin 26, Iasi, Romania
Contact: 0721 206 666

Facebook Comments

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

To Top