Revelion 2019 Iasi
Curierul de Iasi

Repere ieşene ale înfăptuirii Unirii Principatelor Române

Statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Iniţiativa ridicării unui monument în cinstea lui Cuza Vodă a aparţinut boierului Grigore Ghica-Deleni, urmaş al unei mari familii boiereşti cu moşii prin zona Hârlăului, “clasă ce nu avusese temeiu – după cum mărturiseşte A.D. Xenopol – de a fi mulţumită de domnia acestuia”. Acesta citise opera lui Xenopol dedicată marelui domnitor, supă cum reiese din scrisoarea boierului către Xenopol, scrisă la începutul secolului al XIX-lea.

A.D. Xenopol scria în “Istoria ideilor mele” că iniţial “subscripţia mergea foarte slab, deoarece era combătută de guvernul liberal, sub D. Sturdza, cel mai mare duşman al lui Cuza Vodă”. Dimitrie A. Sturdza fusese anterior secretar particular al domnitorului, devenind apoi membru al grupului liberal condus de Ion C. Brătianu. Nici apelul făcut de către Grigore Ghica-Deleni pe lângă rege nu a avut succes, acesta sfătuindu-l să nu mai ceară bani de la stat pentru statuie şi să facă o donaţie privată.

Succedarea la putere a guvernului conservator nu a fost de mai bun augur pentru realizarea statuii, guvernul dispunând suspendarea subscrierii. “Se înredăcinase în gândul publicului că ridicarea unui monument întemeietorului României moderne era rău văzută de curte şi palat”, scria Xenopol. Astfel, în timp de 6 ani de subscrieri, s-au adunat abia 70.000 de lei.

Statuia lui Cuza Vodă a fost contractată cu sculptorul italian Raffaello Romanelli (1856-1928). După cum povesteşte Xenopol, “norocul vru ca sculptorul italian, căruia comitetul se adresase pentru a executa statuia, să fie artist tot atât de mare, pe cât de desinteresat. El primi a executa monumentul pentru un preţ care depăşea cu puţin suma adunată”. Romanelli era un sculptor agreat de Curtea Regală a României, el executând înainte şi Bustul regelui Carol I de la Castelul Pelişor.

Autorităţile au continuat să pună piedici în calea realizării monumentului, refuzând să permită amplasarea statuii în Piaţa Unirii şi oferind piaţeta din faţa actualului hotel Continental. Profesorii ieşeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol şi A.C. Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând o „mică revoluţie” pentru obţinerea amplasamentului din faţa „hanului Petru Bacalu”, unde, pentru prima dată, s-a jucat „Hora Unirii”.

În cele din urmă, cu prilejul audienţei din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol I, soţia lui A.D.Xenopol a reuşit să-l înduplece pe monarh să subscrie şi el pentru construirea monumentului cu suma de 20.000 de lei “spre marele necaz al partidului liberal”. Astfel, autorităţile locale au acceptat montarea statuii în Piaţa Unirii.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezenţa regelui Carol I, a principilor Ferdinand şi Carol. Regele Carol I a rostit cu acest prilej următoarele cuvinte: „Primul rege al României îşi îndeplineşte o sfântă datorie către primul Domnitor al ţărilor surori unite, aducând în faţa acestui monument prinosul de cinstire ce se cuvine memoriei lui Cuza Vodă, care vă rămâne de-a pururi nestinsă în amintirea poporului”

Palatul Cuza, actualul “Muzeu al Unirii”

Muzeul Unirii este situat în centrul oraşului şi cuprinde un valoros patrimoniu de istorie modernă.

Clădirea muzeului constituie ea însăşi primul şi cel mai important exponat de muzeu. Chiar golit de orice mobilier, edificiul constituie un punct de atracţie. Pledează în acest sens vechimea construcţiei, stilul arhitectonic, aşezarea în peisajul urban şi cu precădere destinul istoric de excepţie, casa fiind reşedinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi a regelui Ferdinand.

Construită la începutul secolului al XIX-lea în stil neoclasic, casa trece, de-a lungul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, în proprietatea mai multor familii boiereşti cunoscute din Moldova: Catargi, Paladi, Cantacuzino-Paşcanu, Ghica.

Între 1859-1862, palatul este închiriat pentru a servi drept locuinţă domnitorului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Cei patru ani au fost suficienţi pentru ca edificiul să rămână în memoria colectivă sub numele de “Palatul Cuza”.

Timp de peste o jumătate de secol, între 1886 şi 1937, clădirea devine proprietatea Societăţii Creditului Urban din Iaşi.

În timpul primului război mondial, când Bucureştiul este ocupat de trupele germane, regele Ferdinand Întregitorul şi-a stabilit aici cartierul general.

Din anul 1937, edificiul ajunge în posesia statului, este declarat monument istoric şi se amenajează la etajul casei, la îndemnul lui Nicolae Iorga, muzeul “Palatul Cuza-vodă”.

Sub actuala denumire, Muzeul Unirii, a fost deschis la 24 ianuarie 1959, fiind recent restaurat şi reamenajat.

Parterul prezintă tematic aspecte ale epocii unirii, precum şi un istoric al casei. Printre temele abordate sunt cele ce privesc dubla alegere, oamenii Unirii, politica reformatoare a domnitorului Al.I.Cuza.

Etajul este destinat apartamentelor domneşti şi cuprinde principalele destinaţii ale locuinţei princiare de la jumătatea secolului al XIX-lea: cabinetele de lucru ale Domnitorului şi, respectiv, Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul  Doamnei, un dormitor.

Patrimoniul muzeului cuprinde o diversitate de piese de o deosebită valoare istorică, memorialistică, documentară, dar şi artistică: documente, carte rară, hărţi vechi, fotografii, costume, arta decorativă (mobilier, porţelan, argintărie, ceasuri, corpuri de iluminat, covoare) aparţinând familiei domnitoare Cuza, dar şi aristocraţiei perioadei. Muzeul posedă şi o valoroasă colecţie de monede vechi şi medalii.

Pe lângă activităţile specifice muzeului, instituţia organizează programe de pedagogie muzeală, serate muzicale, simpozioane, congrese, lansări de carte.

“Gruparea de la elefant”

Muzeul de Istorie Naturală din Iaşi fost înfiinţat la data de 4 februarie 1834, din iniţiativa unui grup restrâns de membri ai Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturza şi Costachi Negri. Este primul muzeu de acest gen înfiinţat în Principatele Române.

Muzeul se distinge şi prin faptul că, în una dintre sălile lui, deputaţii din Partida Naţională, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei.

În sala declarată ulterior “Monument Istoric”, printre cei 30 de deputaţi se aflau cei mai înflăcăraţi patrioţi pentru unirea Ţărilor Române ca: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Constantin Rolla, Nicolae Docan, Anastasie Panu, Petru Cazimir, Petru Mavrogheni, Dumitru Miclescu, Constantin Roset Tetcanu, Nicolae Şuţu s.a.

Cea mai completă relatare a evenimentului din noaptea de 3/15 ianuarie 1859 ne-a lăsat-o Vasile Alecsandri într-o scrisoare către fratele său, Iancu Alecsandri, unde subliniază printre altele, că “nouă, celor adunaţi aici ni se dădu numele de Gruparea de la elefant”.

Facebook Comments

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

elefant.ro

curatatorie incaltaminte iasi Iasi
   
To Top